Casa în care a trăit, a visat şi a creat scriitorul Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti găzduieşte acum Muzeul Scriitorilor Dâmboviţeni, inaugurat la 30 decembrie 1968. În vara anului 1897, scriitorul cumpără în Târgovişte, lăngă malul Iazului Morilor, un teren şi doar într-un an construieşte aici o casă, despre care într-una din scrisorile adresate mentorului său, Titu Maiorescu, spunea: ”Am isprăvit grijile casei de construit. În anul în care n-am scris mi-am făcut o casă ca un colţ de rai, parc, grădină de pomi fructiferi, grădină de zarzavat. Din tinda de unde vă scriu, se vede toată valea Ialomiţei. Sute de nuanţe de verde, de albastru şi violet şi, deasupra dealurilor, coamele munţilor albe de zăpadă. Casa mea e un roman de toată frumuseţea”.

În această casă au locuit Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti şi familia sa, până în anul 1916, când se mută în Bucureşti, pe Bulevardul I.C. Brătianu; în anul 1925 scriitorul vinde ”colţul lui de rai” doctorului Oprescu, directorului Spitalului Judeţean.....

Casa în care a trăit, a visat şi a creat scriitorul Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti găzduieşte acum Muzeul Scriitorilor Dâmboviţeni, inaugurat la 30 decembrie 1968. În vara anului 1897, scriitorul cumpără în Târgovişte, lăngă malul Iazului Morilor, un teren şi doar într-un an construieşte aici o casă, despre care într-una din scrisorile adresate mentorului său, Titu Maiorescu, spunea: ”Am isprăvit grijile casei de construit. În anul în care n-am scris mi-am făcut o casă ca un colţ de rai, parc, grădină de pomi fructiferi, grădină de zarzavat. Din tinda de unde vă scriu, se vede toată valea Ialomiţei. Sute de nuanţe de verde, de albastru şi violet şi, deasupra dealurilor, coamele munţilor albe de zăpadă. Casa mea e un roman de toată frumuseţea”.

În această casă au locuit Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti şi familia sa, până în anul 1916, când se mută în Bucureşti, pe Bulevardul I.C. Brătianu; în anul 1925 scriitorul vinde ”colţul lui de rai” doctorului Oprescu, directorului Spitalului Judeţean. Noul proprietar a păstrat atât distribuţia încăperilor, cât şi citatele latineşti de pe pereţii casei -

”Felix qui potest vivere procul negotiis” (Ferice de cel ce poate trăi departe de afaceri); singurele reparaţii le va face în anul 1928, când măreşte terasa şi adaugă etajul, prelungind casa spre curtea acestei clădiri, unde şi astăzi mai este un tei sădit de scriitor în anul 1903.

Galeria scriitorilor târgovişteni este deschisă de Ienăchiţă Văcărescu, ”părintele gramaticii româneşti”, autorul vestitului ”Testament”: ”Urmaşilor mei Văcăreşti / Las vouă moştenire / Creşterea limbei româneşti / Ş-a patriei cinstire”. Fiii săi, Nicolae şi Alecu Văcărescu, şi mai târziu nepoata sa, Elena Văcărescu, îi duc mai departe testamentul şi ne lasă nouă urmaşilor valoroasele lor creaţii literare şi o părticică din viaţa lor, oglindită în manuscrisele, fotografiile şi scrisorile etalate în muzeu. Spaţiul destinat scriitorilor paşoptişti: Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, Ion Ghica, cei care au luptat să facă din oraşul Târgovişte simbolul înălţării şi al gloriei româneşti, este ilustrat cu operele literare, dar şi cu obiecte personale ale acestora (fotografii, scrisori, ceasul de masă al lui Vasile Cârlova, secretariul şi lira lui Ion Heliade Rădulescu). Smaranda Gheorghiu, ”Maica Smara” cum o numea poetul Mihai Eminescu, lasă prin testament târgoviştenilor opera ei literară, dar şi o parte din obiectele ei dragi (mătăniile, lornionul, măsuţa de toaletă, tablouri şi frumosul ei costum popular pe care îl purta deseori cu mândrie), mărturii ale vieţii şi activităţii ei literare, găzduite azi într-una din sălile muzeului. Tot în această sală, Caragiale, umoristul nostru dâmboviţean, ne zâmbeşte dintr-o fotografie, iar Vlahuţă ne priveşte adânc în ochi de parcă ar vrea să ne zugrăvească în România-i pitorească, cei doi scriitori având un loc binemeritat în muzeu. Calităţile realiste ale scriitorului Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, cel care a conturat cu o deosebită măiestrie artistică locuri, oameni şi fapte din Târgoviştea de la sfârşitul secolului trecut, introducându-le în circuitul literar şi făcându-le nemuritoare, sunt redate atât prin creaţiile sale literare, cât şi prin obiectele personale (scrisori, fotografii, mobilier, cărţi şi tablouri), etalate într-una din cele două săli rezervate prezentării vieţii şi activităţii acestuia, cealalată sală înfăţişând camera sa de lucru. Vizitatorii care vor trece pragul celor două săli vor avea prilejul de a face indirect cunoştinţă cu orizontul vieţii celui care prin scrisul său a sperat ”într-o lume a dreptăţii”.